Biserica Sf. Ilie, Craiova

Adresa: Strada C. S. Nicolaescu Plopșor 3, Craiova 200733
 
 
Biserica Sf. Ilie din Craiova este unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult din zona centrală a orașului Craiova și însemnat paraclis mitropolitan.
 
Biserica se află aproape de str. Lipscani din localitatea Craiova. Dacă vizitezi Craiova, imposibil să ratezi frumoasa arhitectură a acestui locaș de cult din Craiova. Biserica actuală a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al XVIII-lea de boierii Otetelișeni..

Istoricul Petre Gârboviceanu fixează ca perioadă de construcţie anii 1710-1725, ceea ce înseamnă că pe la anul 1720 biserica era aproape finalizată. Ilie Otetelişanu a ridicat mai întâi o bisericuţă modestă, de dimensiuni restrânse, în stil brâncovenesc, cu o singură turlă, fapt ce rezultă din însemnarea stricăciunilor suferite de biserici pe timpul cutremurului din noaptea de marţi spre miercuri, 11-12 ianuarie 1838.

În urma marelui cutremur din 1838, Iordache şi Grigore Otetelişanu, au făcut reparaţii generale, ocazie cu care s-a schimbat total înfăţișarea lăcaşului. S-a dărâmat turla şi s-a construit un acoperiş în două ape, iar spre răsărit (spre altar) şi spre apus (intrare), s-au ridicat două frontoane triunghiulare în partea superioară. În acest fel, biserica a luat o înfăţişare foarte apropiată de una protestantă. În timpul reconstrucţiei pridvorul brâncovenesc a fost înlăturat, iar ca adăpost pentru intrare s-a amenajat, deasupra ușii, o marchiză semiconică acoperită cu tablă.

Singurul lucru care şi-a păstrat forma iniţială a fost clopotniţa, ea urmând să fie dărâmată abia în anul 1989. După spusele unor martori şi istorici din acele vremuri acea clopotniţă era foarte înaltă, rivalizând cu vestitul Turn al Colţii din Bucureşti. Cei care au apucat să o vadă apreciau că înălţimea ei ar fi egalat şapte etaje.

Printre meşterii care au lucrat la reconsolidarea şi refacerea cinstitului lăcaş se regăsesc nume celebre: Ioniţă Tâmplarul, Gheorghe Ocruţui fierarul şi marele pictor Constantin Lecca, el fiind cel care s-a ocupat în mod direct de zugrăvirea bisericii.

Dionisie Fotino o trece în Istoria Daciei, alături de cele opt mănăstiri ale cetăţii Băniei şi deşi nu există nici un document scris care să ateste statulul de mănăstire al Bisericii „Sfântul Ilie“, istoricul Nicolae Iorga o aminteşte din nou în rândul aşezărilor monahale, vorbind despre povestea unei femei care era găzduită în chiliile călugăreşti de la „Sfântul Ilie“.

În timpul mişcării revoluţionare de la 1821, membrii familiei Otetelişanu erau apropiaţi ai lui Tudor Vladimirescu şi simpatizanţi ai mişcării revoluţionare La mijlocul secolului al XIX-lea, s-aI folosit meșteri din Transilvania, care au lucrat la refacerea bisericii Sfântul Ilie. Acei meșteri transilvăneni au impus stilul și planurile lor de construcție, ambele influențate de austeritatea protestantă. Se spune că a rezultat un edificiu asemănător cu o magazie mare mai îngrijit finisată. În anii 1889-1890, biserica Sfântul Ilie a fost refăcută pentru a doua oară de membrii familiei ctitorului Otetelişanu. A apărut o biserică luxoasă cu exteriorul decorat din cărămizi aparente, de culoare gălbuie, cu o arhitectură greu de precizat, dar, cu siguranţă, netradiţională.

Parohia bisericii a avut întindere mare încă de la începuturi. Cu timpul, însă, numărul enoriașilor a scăzut datorită infiltrării multor străini în zona comercială centrală, străini cu alte credințe. Numărul de enoriași a scăzut atât înainte de al doilea război mondial, cât și după aceea, iar sarcina întreținerii școlii Lazaro-Otetelișanu se anulase de mult.

La sfârșitul deceniului 2000-2010, biserica a fost reacoperită cu tablă de cupru, care strălucește în soare. Cu trecerea anilor aceasta se va oxida și va deveni verzuie, dar reprezenta un acoperământ rezistent. În prezent face parte din viitorul Centru Vechi al Craiovei şi va fi, la finalizarea lucrărilor de reamenajare a centrului Băniei, unul dintre punctele de atracţie al zonelor pietonale.